Pentru artist, întâlnirea cu Groapa nu înseamnă o simplă ilustrare a cărții, ci un demers de rememorare în care lumea romanului se suprapune cu propriile sale imagini și amintiri ale mahalalei: „Groapa mea este Groapa lui Barbu, decantată de sufletul meu. Groapa mea nu este o ilustrație, este o amintire.” — Paul Hitter.
Ideea proiectului a apărut acum aproximativ 14 ani, când un prieten l-a întrebat pe Hitter dacă a citit Groapa. Artistul nu o citise, deși picta cu un imaginar asemănător. După recomandare, a finalizat lectura în două zile și a rămas cu scene, personaje și imagini notate, pe care nu le-a transformat imediat în pictură. În timp, ceea ce rămăsese în memorie și-a găsit forma vizuală prezentată acum în galerie.
Romanul lui Eugen Barbu reconstruiește mahalaua Cuțaridei de la marginea Bucureștiului interbelic cu atenție documentară pentru oameni, meserii, obiceiuri, limbaj, relații și ierarhii. Groapa poate fi citită ca o monografie — cu valențe de poem epic — a unui model de societate: o comunitate închisă în propriile reguli, unde sărăcia, munca, violența, solidaritatea și aspirațiile individuale coexistă la periferia orașului. Multe dintre mecanismele sociale surprinse de Barbu — precaritatea, munca grea, marginalizarea, raportul de putere și existența comunităților pe care orașul preferă să le ignore — păstrează corespondențe în prezent, actualitate recunoscută de Paul Hitter.
Artistul pleacă și de la memoria mahalalei Andronache, unde și-a petrecut o parte din copilărie. Elemente precum cișmeaua, noroiul, soba, fumul, magaziile, porumbeii, căruțele, acoperișurile, casele într-o rână, gunoiul și personaje ale unei lumi dispărute sau transformate reapar în picturile sale drept fragmente ale unei memorii personale. Mahalaua lui Barbu și cea evocată de Hitter sunt spații distincte, dar se întâlnesc prin experiențe și imagini recognoscibile.
Despre relația dintre literatură și imagine, curatorul Carla Schoppel observă: „Văd «Groapa» ca pe o expoziție despre felul în care o lume literară poate rămâne vie în memoria cuiva până când, la momentul potrivit, își găsește propria formă vizuală. Paul Hitter păstrează lumea lui Eugen Barbu, dar o trece prin propriile amintiri și prin limbajul său pictural. În acest proces, ceea ce părea legat de o anumită epocă începe să vorbească și despre prezent.”
Vernisajul din 4 noiembrie reprezintă prima ocazie de a vedea cum o carte lecturată mai bine de un deceniu în urmă se reîntoarce, transformată, sub forma unei serii de picturi. Evenimentul oferă și prilejul de a-l întâlni pe artist; expoziția nu solicită neapărat cunoașterea prealabilă a romanului pentru a fi înțeleasă, dar poate stârni dorința de a-l (re)citi.
Paul Hitter afirmă: „Groapa lui Barbu, acest Macondo autohton, acest loc exotic, este în sufletul meu, dar nu este doar o amintire. Este aici cu noi, în contemporan, trebuie doar să știm să o vedem.”
Paul Hitter (n. 1982) este pictor român și inițiator al Expresionismului Balcanic. Practica sa artistică tratează teme sociale, mituri populare din Balcani, folclor, legende și mitologii urbane. A studiat artele vizuale în București și München, iar expozițional a expus în România, Franța, Statele Unite, Cehia, Germania și Italia.
