De Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare, cifrele arată o realitate greu de ignorat: alimentele pierdute sau aruncate nu mai sunt doar o problemă de consum, ci una socială, economică și de mediu
Pe 16 octombrie este marcată Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare, un moment în care discuția despre hrană trece dincolo de ce punem zilnic în farfurie. Vorbim despre acces la alimente, despre resurse, despre costuri, despre felul în care cumpărăm, gătim, vindem, donăm sau aruncăm mâncare.
În ultimii ani, risipa alimentară a devenit una dintre cele mai vizibile contradicții ale sistemului alimentar. Pe de o parte, alimente perfect consumabile ajung la gunoi, în gospodării, restaurante, magazine sau pe lanțul de distribuție. Pe de altă parte, milioane de oameni se confruntă în continuare cu dificultăți reale în a avea acces constant la mese nutritive.
La nivel global, raportul UNEP Food Waste Index 2024 estimează că, în 2022, au fost generate 1,05 miliarde de tone de deșeuri alimentare, echivalentul a aproximativ 132 de kilograme pe cap de locuitor. Din total, gospodăriile au reprezentat 60%, sectorul de food service 28%, iar retailul 12%.
Aceste cifre arată că risipa alimentară nu apare într-un singur punct al lanțului. Ea începe în modul în care se produce și se distribuie mâncarea, continuă în felul în care este gestionată în magazine, restaurante sau cantine și se vede, cel mai des, în gospodării. Dar, indiferent de locul în care apare, efectul este același: resurse consumate inutil, bani pierduți și alimente care nu mai ajung acolo unde ar putea fi folosite.
Risipa alimentară are și un impact climatic semnificativ. Potrivit UNEP, pierderile și risipa alimentară sunt responsabile pentru aproximativ 8-10% din emisiile globale anuale de gaze cu efect de seră, iar costul economic global este estimat la aproximativ 1 trilion de dolari anual.
În Uniunea Europeană, cele mai recente date Eurostat arată că, în 2024, s-au generat 57,9 milioane de tone de deșeuri alimentare, adică aproximativ 129 de kilograme pe locuitor. Gospodăriile au reprezentat peste jumătate din total, iar restaurantele și serviciile alimentare au generat 12% din risipa alimentară la nivel european, echivalentul a 15 kilograme pe locuitor.
România: milioane de tone de alimente risipite și dificultăți reale de acces la hrană
În România, cifrele sunt la fel de greu de trecut cu vederea. Potrivit estimărilor citate de Ministerul Agriculturii, prin AGERPRES, în România se aruncă anual aproximativ 2,5 milioane de tone de alimente, echivalentul a circa 150 de kilograme pe persoană.
Este important de spus că România nu are încă o imagine completă și măsurată uniform asupra risipei alimentare, pe fiecare sector. Chiar Ministerul Agriculturii a precizat că nu deține date oficiale proprii despre nivelul exact al deșeurilor alimentare, ci lucrează cu estimări și are rol în prevenirea și reducerea fenomenului. Tocmai această lipsă de măsurare consecventă arată cât de importantă devine evidența: nu poți reduce eficient ceea ce nu urmărești.
În același timp, datele despre accesul la hrană arată o realitate socială dură. Potrivit Eurostat, în 2025, 18,1% dintre români nu își permiteau o masă cu carne, pui, pește sau echivalent vegetarian o dată la două zile, în timp ce media Uniunii Europene era de 8,5%.
Așadar, discuția despre risipă alimentară nu este doar despre ce se aruncă. Este și despre ce nu ajunge să fie folosit, donat, redistribuit sau valorificat. Este despre diferența dintre mâncarea tratată ca surplus fără valoare și mâncarea care, gestionată corect, poate deveni sprijin pentru oameni, economie pentru businessuri și reducere a impactului asupra mediului.
De ce contează HoReCa în ecuația risipei alimentare
Restaurantele, cantinele, cafenelele, unitățile de catering sau alte afaceri din industria alimentară lucrează zilnic cu materie primă perisabilă, stocuri, rețete, porții, produse aproape de expirare și fluctuații de cerere. O zi mai slabă, o estimare greșită a numărului de clienți, porții prea mari, lipsa unui sistem de evidență sau absența unor proceduri clare pot transforma rapid alimentele în pierderi.
În HoReCa, risipa poate apărea în mai multe etape: la achiziție, prin cumpărarea unor cantități mai mari decât necesarul real; la depozitare, prin produse care expiră înainte de a fi folosite; în bucătărie, prin pierderi de preparare; sau la servire, prin porții neadaptate consumului real.
Problema nu este doar morală sau ecologică. Este și una economică. Fiecare kilogram de aliment irosit înseamnă bani pierduți, muncă pierdută, energie consumată inutil și costuri suplimentare pentru operator.
De aceea, prevenirea risipei alimentare înseamnă să lucrăm mai organizat: rețete mai clare, stocuri mai bine urmărite, redirecționare înainte de expirare, evidențe corecte și decizii luate pe date, nu din estimări.
Ce cere legislația din România
România are deja un cadru legislativ dedicat diminuării risipei alimentare. Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare stabilește obligații pentru operatorii economici din sectorul agroalimentar și prevede măsuri de prevenire și reducere a risipei pe lanțul alimentar.
Operatorii economici trebuie să întreprindă măsuri de prevenire a risipei alimentare și să pună la dispoziția autorităților rapoarte anuale privind planurile de diminuare, acțiunile întreprinse și rezultatele obținute.
Platforma națională pentru prevenirea și reducerea risipei alimentare, pusă la dispoziție de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, permite depunerea planului anual și a raportului anual cu date privind risipa alimentară. Începând cu anul 2026, operatorii economici vizați trebuie să încarce până la 31 martie, pentru anul anterior, planurile anuale de diminuare a risipei alimentare și rapoartele prevăzute de legislație.
Pentru multe afaceri mici și medii, problema nu este neapărat lipsa de intenție. Mulți antreprenori vor să se conformeze și să reducă pierderile, dar au nevoie de un sistem simplu, clar și ușor de folosit, care să transforme obligația într-un proces de lucru, nu într-o sarcină birocratică făcută pe fugă, o dată pe an.
De la obligație la proces: unde intră soluțiile digitale
Reducerea risipei alimentare începe cu măsurarea. Fără evidență, un business nu știe exact ce produse se pierd, în ce cantități, în ce perioade și din ce motive. Fără date, planurile rămân generale, iar raportarea devine o presiune administrativă.
Aici intervin tot mai mult soluțiile digitale. Un sistem bine construit poate ajuta operatorii să creeze un plan de diminuare, să urmărească produsele redirecționate, să centralizeze datele și să pregătească raportările necesare. Pentru antreprenori, beneficiul nu este doar conformarea, ci și o imagine mai clară asupra pierderilor reale din business.
Valori Nutriționale, platforma românească dedicată antreprenorilor din HoReCa și industria alimentară, a dezvoltat un modul de Risipă Alimentară gândit tocmai pentru această nevoie. Soluția ajută operatorii să gestioneze mai ușor obligațiile privind diminuarea risipei alimentare, de la planul anual până la evidența produselor redirecționate și pregătirea informațiilor necesare pentru raportare.
Modulul se înscrie în aceeași direcție în care Valori Nutriționale și-a dezvoltat și celelalte produse: transformarea unor obligații sau procese complicate în pași clari, accesibili antreprenorilor. Platforma este cunoscută mai ales pentru soluțiile prin care restaurantele și producătorii de alimente își pot calcula și afișa ingredientele, alergenii, aditivii și valorile nutriționale în meniuri digitale, dar în ultimul timp și-a extins zona de lucru spre managementul rețetelor, feedback de la clienți, evidențe și instrumente de conformare.
În cazul risipei alimentare, miza este dublă. Pe de o parte, operatorii economici își pot respecta mai ușor obligațiile legale. Pe de altă parte, pot începe să înțeleagă mai bine unde apar pierderile și cum pot fi reduse.
O problemă care nu se rezolvă prin intenții bune, ci prin organizare
Ziua Mondială a Alimentației și Combaterii Risipei Alimentare este un moment bun pentru a vorbi despre solidaritate, acces la hrană și responsabilitate. Dar, dincolo de mesajele de conștientizare, risipa alimentară se reduce prin măsuri concrete: planificare, evidență, redistribuire, educație, tehnologie și colaborare între autorități, companii și consumatori.
Pentru gospodării, asta poate însemna cumpărături mai bine planificate, porții adaptate, folosirea resturilor și atenție la datele de expirare. Pentru restaurante și operatori alimentari, înseamnă stocuri mai bine gestionate, rețete standardizate, proceduri clare și date urmărite constant.
Într-o țară în care milioane de tone de alimente se pierd anual, iar aproape unul din cinci români nu își permite o masă adecvată o dată la două zile, risipa alimentară nu mai poate fi tratată ca o problemă secundară. Este o temă care ține de economie, de responsabilitate socială și de felul în care reușim să folosim mai bine resursele pe care le avem.
Iar primul pas nu este spectaculos, dar este esențial: să știm ce se pierde, unde se pierde și ce putem face concret pentru ca mai puțină mâncare să ajungă la gunoi.
