Impactul s-a resimțit în special în Europa la nivelul gazelor și al carburanților. La sfârșitul lunii august, prețurile de referință ale gazelor în Europa erau aproape duble față de aceeași perioadă a anului precedent, iar ritmul acumulării stocurilor pentru iarnă a încetinit. Mecanismele care au amortizat inițial șocul încep să se epuizeze: la nivel mondial au fost consumate din rezerve aproximativ o jumătate de miliard de barili de petrol, iar presiunea s-a mutat către rafinare. Stocurile de produse rafinate sunt mai reduse decât cele de țiței, nu se pot substitui reciproc, iar în iulie stocurile europene de combustibil pentru avioane au atins minimul ultimilor cinci ani.
Raportul arată că multe state membre UE se încadrează în categoria „importatorilor protejați”, având un mix energetic diversificat și rezerve semnificative. Totuși, aceste țări depind în medie de importuri pentru 70% din energia consumată. Criza a accelerat deja adoptarea unor măsuri structurale: Comisia Europeană a lansat programul AccelerateEU, iar numeroase state își diversifică rutele de aprovizionare cu gaze — prin extinderea infrastructurii pentru import de gaz natural lichefiat și prin dezvoltarea Coridorului Vertical, care interconectează sistemele de conducte regionale. De asemenea, vânzările de vehicule electrice în UE au crescut cu peste 30% în al doilea trimestru al anului 2026.
„România are un avantaj important: produce o mare parte din gazele pe care le consumă. Însă producția internă nu ne izolează de volatilitatea prețurilor europene. De aceea, securitatea energetică trebuie tratată ca o prioritate comună: la nivel național, prin infrastructură, interconectări și rezerve, iar în mediul privat, prin eficiență și flexibilitate în aprovizionare. Pentru companii, investițiile în surse alternative și optimizarea resurselor energetice devin o asigurare care aduce și randament”, a declarat Cezara Lisman, Associate Partner, McKinsey & Company.
Studiul Aftershocks recomandă firmelor să-și evalueze vulnerabilitățile legate de consumul energetic, activele critice și lanțurile de aprovizionare și să adopte flexibilitate în privința materiei prime, furnizorilor, amplasării producției, logisticii și contractelor. Implementarea bunelor practici ar putea reduce costurile energetice ale sectorului industrial cu până la 600 de miliarde de dolari anual la nivel global.
Conform analizei, până în 2030 măsurile în curs sau aflate în discuție ar putea compensa, în cazul unei noi închideri, între 35% și 70% din fluxurile de petrol care treceau prin Ormuz înainte de criză, însă majoritatea soluțiilor constau în utilizarea conductelor ocolitoare, nu în înlocuirea țițeiului din Golf. Raportul avertizează că riscul nu este limitat la Ormuz: două treimi din comerțul mondial cu energie tranzitează strâmtori și canale maritime critice.
Global Energy Perspective 2026 subliniază că securitatea energetică nu mai înseamnă doar diversificarea combustibililor. În 2025 cererea globală de energie a crescut cu 2,7%. Deși capacitatea regenerabilă a înregistrat o creștere fără precedent, consumul de petrol a revenit la nivelul maxim din 2019, iar cel de cărbune a atins un nou record — semn că nu se conturează încă o tranziție, ci o expansiune energetică. Raportul avertizează totodată că următoarea criză ar putea porni de la echipamente, baterii sau minerale critice, nu numai de la petrol.
În scenariul unei fragmentări geopolitice, costurile de investiție ar putea crește cu 20–25% pentru energia solară și cu 40–50% pentru stocarea în baterii, în UE și SUA, iar prețurile gazelor din Europa ar putea fi mai mari cu 10–15% față de scenariul de referință.
Autorii mai atrag atenția că rețeaua electrică determină, în cele din urmă, ritmul tranziției, iar gestionarea cererii rămâne o pârghie insuficient exploatată: nevoia de flexibilitate în Europa ar putea crește cu 50% până în 2030, în timp ce peste 70% dintre gospodăriile din UE nu sunt încă pe contracte cu prețuri dinamice. În criza din 2022, Europa a cheltuit aproximativ 390 de miliarde de euro pe subvenții pentru energie într-un singur an, sumă echivalentă cu peste un deceniu de investiții în eficiență energetică.
