Vanner Collective lansează proiectul multianual Truth Reframed. Rețele de reziliență culturală prin artă, istorie și dialog, care explorează relația dintre memorie, nostalgia asociată perioadei comuniste și mecanismele dezinformării. Pornind de la ideea că adevărurile despre trecut nu se contrazic, ci se completează, proiectul propune un cadru de cercetare interdisciplinară și creație artistică participativă care facilitează dialogul dintre generații și diferitele moduri de a înțelege și interpreta trecutul recent.
Proiectul începe cu lansarea unui apel deschis pentru dramaturgii din București cu vârste între 21 și 35 de ani. Persoanele interesate se pot înscrie în perioada 29 aprilie – 12 mai, mai multe informații despre procesul de selecție și formularul de înscriere fiind disponibile aici: https://forms.gle/CtiPGMkiT9ADfeRj9. Cei selectați vor participa, în perioada 23–27 mai, la o serie de ateliere interdisciplinare desfășurate la Teatrul Masca, coordonate de Laura Grünberg (profesoară, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din Bucureşti, scriitoare & co-fondatoare a Asociaţiei De basm), Daniela Popescu (președinte, Asociația Culturală „Istoria din Casă în Casă”; lector, Facultatea de Istorie, Universitatea din București), Ema Stoica (jurnalist Digi24) și dramaturgul Mario Drgoňa (Slovacia). Atelierele pregătesc lucrul ulterior cu peste 200 de interviuri intergeneraționale, realizate de peste 100 de adolescenți în comunitățile participante din Botoșani, Suceava, Roman, Pitești și Buzău. Pornind de la aceste materiale, dramaturgii vor dezvolta texte dramatice care vor fi prezentate ulterior sub forma unor lecturi performative.
Memoria perioadei comuniste rămâne fragmentată și adesea polarizată. Pentru unii, perioada respectivă este asociată cu siguranță și stabilitate; pentru alții, cu lipsuri, frică și restricții severe ale libertății. Între aceste două perspective, generațiile tinere cresc într-un peisaj în care fragmentele de amintire circulă în spațiul public, pe rețele sociale sau în familie, fără a fi întotdeauna puse în context sau analizate critic. Truth Reframed pornește de la această tensiune și propune un spațiu comun de reflecție asupra memoriei și prezentului.
Proiectul urmărește să creeze, prin activitățile dezvoltate împreună cu comunitățile implicate, un cadru sigur de dialog între generații, în care nostalgia nu este invalidată, dar nici desprinsă de realitățile politice și sociale ale perioadei. În locul unei confruntări între „era mai bine” și „nu era mai bine”, proiectul invită la o privire mai largă asupra modului în care memoria se construiește, se transmite și poate deveni vulnerabilă la simplificare sau instrumentalizare. Prin acest demers, Truth Reframed contribuie la dezvoltarea unei culturi a gândirii critice, esențială într-un context marcat de manipulare și fake news.
„Truth Reframed pornește de la o întrebare simplă: cum arată trecutul când îl privim din mai multe unghiuri? Trăim într-un moment în care nostalgia, frustrarea și dezinformarea se amestecă ușor, iar trecutul ajunge să fie ori idealizat, ori respins în bloc. Nu putem separa amintirile personale de realitatea politică și socială a acelor ani, însă e important să privim acea perioadă în toată complexitatea ei, cu experiențele personale, dar și cu limitele și tensiunile care au definit-o. Nu ne propunem să corectăm amintirile nimănui, ci să punem generațiile la aceeași masă. Credem că adevărurile despre trecut devin mai clare atunci când le așezăm împreună, iar felul în care alegem să le înțelegem influențează direct prezentul.”, spun Denisa Nicolae și Liviu Romanescu, inițiatorii proiectului.
„Într-o lume care nu a făcut încă pace cu părți din trecutul său, istoria are menirea de a educa pentru a nu uita, ceea ce, prin artă și conexiuni intergeneraționale își propune și acest proiect să realizeze. Uneori, trecutul recent pare irelevant pentru spațiul public, cu precădere pentru tineri deoarece este mult prea aproape de noi, însă ultimii ani ne-au demonstrat că nostalgiile și informațiile istorice false care circulă în mediul online își au rădăcinile adânci în trecutul recent. De aceea apare necesitatea de a demonta miturile, de a corecta informațiile istorice, iar una dintre modalitățile eficiente este conectarea dintre generații prin artă, teatru, istorie orală, marele atu al acestui proiect.”, spune Daniela Popescu, Președinte, Asociația Culturală „Istoria din Casă în Casă” & Lector, Facultatea de Istorie a Universității din București.
Proiectul este realizat în parteneriat cu Teatrul Pavol Országh Hviezdoslav din Bratislava și Teatrul MASCA din București, alături de parteneri educaționali precum Facultatea de Sociologie, Facultatea de Istorie și Asociația Culturală „Istoria din Casă în Casă”. Dialogul intercultural dintre România și Slovacia reprezintă o componentă esențială a proiectului: experiențele postcomuniste sunt analizate comparativ, iar perspectivele locale sunt articulate pentru a înțelege cum memoria recentă modelează identitatea și discursul public în Europa Centrală și de Est.
Structura proiectului este organizată în trei etape complementare, desfășurate pe parcursul anilor 2026–2027. În prima etapă, dedicată cercetării, dramaturgii selectați participă la workshop-uri interdisciplinare care oferă cadrul metodologic pentru lucrul cu interviurile intergeneraționale realizate de adolescenți. După etapa de formare interdisciplinară, trainerii vor lucra împreună cu grupuri de adolescenți din cele cinci comunități participante, implicându-se în procesul de documentare intergenerațională care stă la baza rezidenței de scriere colaborativă și a etapelor ulterioare de creație artistică.
A doua etapă este dedicată creației artistice și include un laborator internațional la Bratislava (desfășurat între 16-20 aprilie 2027), dezvoltarea și prezentarea publică a unor ipoteze performative, precum și producerea unui spectacol participativ la București și a unor lecturi performative în comunități. Cea de-a treia etapă se concretizează în Atlasul Rezilienței, o publicație trilingvă însoțită de resurse pedagogice și de o arhivă digitală, care vor fi disponibile în a doua parte a anului 2027 și vor oferi un cadru replicabil de reflecție critică asupra memoriei recente.
Proiectul urmărește să transforme cercetarea în experiență artistică și experiența artistică în resurse educaționale, configurând un model sustenabil de dialog între generații, cu impact local, național și european.
