Un stat se recunoaște nu doar după instituțiile care îl apără astăzi, ci și după grija cu care își păstrează trecutul.
Aproape 350 de kilometri liniari de documente (distanța de la București la Alba Iulia), se află în grija Arhivelor Centrale și a celor 42 de structuri teritoriale. Ele păstrează istoria României de la primele hrisoave medievale până la actele zilelor noastre. Această moștenire are la temelie decretul semnat de Alexandru Ioan Cuza la 31 octombrie 1862, prin care lua ființă Direcția Generală a Arhivelor Statului.
Fiecare document care intră în grija arhiviștilor parcurge un drum lung: este identificat, descris și ordonat, este readus la viață prin restaurare atunci când timpul l-a deteriorat și devine, în final, o sursă sigură pentru cercetători și o dovadă valabilă pentru cetățeni. Este o meserie care cere cunoașterea limbilor și scrierilor vechi, a istoriei instituțiilor și a tehnicilor de conservare, dar și multă răbdare și rigoare.
Rezultatele acestei munci se văd direct în viața oamenilor. Un act de naționalizare, o filă dintr-un registru de stare civilă sau un document despre deportarea unei familii pot sta la baza recuperării unui drept, a unei cercetări istorice sau a reconstituirii istoriei unei familii.
Digitalizarea face ca aceste documente să ajungă mai repede la cei care au nevoie de ele. Prin proiectul eANR, au fost digitizate peste 11 milioane de file din registrele de stare civilă, printre cele mai solicitate documente din sălile de studiu. Este un pas concret, pe care Ministerul Afacerilor Interne îl va continua, alături de investiții în restaurare și în pregătirea specialiștilor.
Mulțumesc arhiviștilor, restauratorilor și întregului personal al Arhivelor Naționale pentru profesionalismul cu care păstrează și pun în valoare memoria documentară a României.
La mulți ani, Arhivele Naționale!
Alte articole:
